Dupa ce ca mai sunt foarte putini cei care o fac, unii oameni nu stiu sa citeasca. Si nu ma refer la analfabeti, ci la modul in care ei citesc o carte. Si cum fiecare poveste de dragoste sau de viata poate face subiectul unei carti cu destule file, cel putin o singura data fiecare dintre noi citeste.

Luand cartea in mana, prima impresie ti-o faci la vederea copertii. E normal, simtul vizual e cel mai puternic factor extern. Apoi, starnindu-ti curiozitatea o deschizi si cu nasul turtit incepi sa-i simti mirosul dulceag de vechi sau poate abia ii dezlipesti paginile mult prea noi si nedeschise inca. Introducerea e relativa, pana la urma sunt cuvinte spuse de alte guri despre subiect. Poti lua aminte, sau nu.

Incepi lectura, care se dovedeste a fi inca de la inceput intensa si pe placul gandirii. Descoperi taramuri noi, carari neumblate inainte. Fraze si gesturi iti raman adanc tiparite in minte. Pana si scrisul ti se pare special. Parca si cerneala ce a curs picurand din penita da o infatisare aparte povestii. Si uite asa paginile se intorc de pe o parte pe alta, tot inainte si arareori inapoi. Te prinde, e un subiect captivant ca doar de aia ai ajuns deja la pagina 88…Dar pana la final e cale lunga si parca n-ai vrea sa se termine…

Si da, mintea ti se invalmaseste pe parcursul lecturii impletindu-se cu bucatele mici de suflet. Dar nerabdarea creste si curiozitatea de a afla finalul (ne grabim din ce in ce mai tare, si e pacat) te impinge sa sari peste pasaje. Din ce in ce mai mari, din ce in ce mai multe. Si paginile zboara fara ca macar atingerea ta sa le poata dezmierda pentru o ultima oara.

Te trezesti buimac din visul ala dulceag de dragoste ce ti se desfasura acum cateva momente in fata ochilor. Si ai in maini o carte deja inchisa. O carte din care ai apucat sa cunosti doar o parte (chiar inainte de ati hrani curiozitatea oarba ai ajuns la pagina 421), o carte care mai avea multe foi pline de povesti tainuite din taramul iubirii. Dar ai inchis-o prea repede si ai omorat firul epic al povestii de iubire…

Ai omorat o carte, nu-i bai! Isi va gasi mai mult ca sigur un alt vraci care s-o lecuiasca. Dar mintea ta insetata de cunoastere, ce zice? O ia de la capat cu o alta carte care probabil va avea aceeasi soarta , sau revine la cea mai pura forma de afectiune ce i s-a aratat inainte de toate?

1 Comment »

1. 

   Ce bine ar fi sa stim cum sa citim ….
   o zi minunata iti doresc

   Comment by james crissilv — September 19, 2008 @ 8:09 PM

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website