Emotie de toamna

Nu stiu cauza sau motivul; daca e de la menstruatie, sau poate de la vremea urata de afara, sau poate din cauza faptului ca inca sunt racita – dar e clar ca trec printr-o perioada de sensibilitate acuta.


E de ajuns un simplu gand negativ ca sa izbucnesc in plans. Nu mai vorbesc de ce vad la televizor. Orice film trist sau emisiune, orice stire pe care inainte nu dadeam doi bani, acum imi smulge siroaie de lacrimi. Eu? Eu sa plang?


Fac asta destul de rar, atunci cand mintea si sufletul mi se incarca cu prea multe mizerii. Si plangand ma descarc. Nu-mi dau lacrimile oricum si oricui, numai mie. E vorba aia care spune ca “cel care te face sa plangi nu-ti merita lacrimile, iar cel care le merita nu te va face sa plangi”. Probabil de-asta sunt atat de indignata acum. Nu-mi arat aproape niciodata partea sensibila, nu cred ca m-ar ajuta prea mult…e una din filozofiile mele, poate stupida. Iar acum, ma trezesc “lovita” din toate partile de lucruri care nu au o legatura directa cu mine, lucruri care pana la urma se intampla in fiecare zi, dar pe care pana acum nu le bagam in seama. Ma trezesc podidita de plans din te miri ce…


Mi se intampla foarte rar sa plang la filme (hai bine recunosc, am plans la Titanic). Azi am vazut doua. Si ce daca unul era comedie? Tot am gasit ceva care m-a facut sa storc cateva lacrimi.


A murit Stefan Iordache. Dumnezeu sa-l ierte! Am plans.

A fost ziua mea. Pana si atunci am plans.

Stie cineva daca exista si astenie de toamna?


Tu cand ai plans ultima oara?

Tags: , , , , , ,

8 Responses to “Emotie de toamna”

  1. Cristian Says:

    Orice om mai trece printr-o pasa dintr-asta mai ales cand vremea nu e cea mai fericita, dar pana la urma isi revine si zambeste 🙂
    La Titanic parca am plans si eu :-))) mai ales ca a avut si muzica foarte buna. Pana la urma, nu asta e scopul oricarei opere de arta? Sa creeze o emotie in cel care o priveste, aude sau citeste.
    Cand am plans ultima oara? Lacrimez uneori din te miri ce, nici eu nu-mi dau seama. Nici macar nu e nevoie de ceva trist, poate sa fie doar ceva mai emotionant. Bine lacrimez putin de tot, cat sa-mi spal si eu ochii 🙂 Dar sa ma podideasca plansul mai rar ca doar nu traiesc vreo tragedie greaca. Plus ca exista si ras cu lacrimi in ochi. Ala mi se pare cel mai bestial. Cand razi pana nu mai poti si incep sa te doara falcile. Iar atunci incepi sa plangi :-)))
    Te inteleg cu plansul in “public”. Nu prea are sens sa faci asta mereu. Cealalta persoana poate intelege un mesaj gresit, poate sa faca din tantar armasar si sa-si imagineze cine stie ce minuni.

  2. Jamilla Says:

    da, serios vorbind acum, eu stiam de astenia de toamna, apoi am aflat de cea de primavara… dar eu cred ca nu esti astenica.. stim noi bine!
    si de oboseala ce zici? 😛

  3. ambrusha Says:

    am plans atunci cand nu am putut sa plang. cand noaptea din ochii tai izvora lumina calda. cand dimineata rece de toamna mi te-a furat din brate. 😀

  4. Alex Says:

    nu o sa spun cand am plans ultima oara, vreau doar sa spun ca nu e rau sa ai emotii, fie ele si cu urmari “lacrimogene” 🙂
    e frumos sa simti, deci felicitari… sincer nu cred ca e de la toamna 😉
    ai grija de tine !

  5. Horia Says:

    Din cate stiu io astenia nu se traduce prin emotivitate crescuta ci prin senzatie permanenta de oboseala si indispozitie…si da exista astenie si pentru sezonul toamna-iarna….:))

  6. EA Says:

    Cristian: Da, rasul cu lacrimi e cel mai tare! Si cu vremea asta uracioasa parca e din ce in ce mai departe…

    Jamilla: mi-era dor de tine!! mda, poate ai dreptate si de aia, cu toate ca incerc pe zi ce trece sa ma detasez. oboseala pot sa zic ca s-a spulberat – 2 zile am stat acasa si am dormit destul de mult. tu ce faci, esti bine? te pup

    Ambrusha: frumos, frumos…dar ala nu era plans de fericire? macar o parte?

    Alex: nu frumos, e superb sa simti! Dar parca ma inabuse, asa deodata, e prea mult…Ma scurg printre emotii si nu reusesc sa ma regasesc…

    Horia: lasa-ma sa cred ca astenia e mai complexa decat o vezi tu…macar asa am o explicatie pentru toate “sudorile” ce-mi “spala” ochii

    Va pup! Zi buna tuturor!

  7. ambrusha Says:

    Poate. Era candva.

  8. ambrusha Says:

    Versurile care urmeaza nu le-am scris eu. Dar sunt un raspuns.

    N-am plans,
    caci vroiam sa fiu barbat,
    si mi-am fumat tigara.

    N-am plans,
    caci vroiam sa fiu barbat,
    si mi-am baut paharul.

    Dar dragostea
    mare si nemiloasa
    m-a strivit in brate,
    copilul din mine l-a sugrumat
    si am plans,
    barbat fiind…

Leave a Reply