De ce unii oameni fac anumite lucruri din obligatie sau atunci cand se simt amenintati de ceva? De ce e necesar sa te chinui facand ceva ce nu-ti face placere? Care e rostul unei asemenea actiuni?

De fiecare data cand m-am apucat de un lucru am fost sigura ca-mi place, ca vreau sa-l fac si ca pot sa-l fac bine. N-am facut nimic doar de dragul de a face. Nu am gasit nici o satisfactie in asta. N-am facut nimic fortat, fie de oameni, fie de imprejurari.
Si daca am facut ceva pentru cineva, am facut-o fie pentru ca era o persoana foarte apropiata mie, fie pentru ca stiam ca fericirea acelei persoane imi va aduce mie impacare si mult mai multa fericire. Imi place sa ma fac utila, sa simt ca oamenii se pot baza pe mine. Nu sunt genul care nu raspunde la telefon (normal, exista si exceptii), nu sunt genul care “lasa la greu”.
De multe ori mi s-a intamplat sa-mi rup din timpul meu (si uneori si al altora din jurul meu) ca sa pot rezolva o problema, sa pot ajuta pe cineva. Nu sunt genul care la terminarea programului rupe usa. Muncesc cu placere si devotament.

Asa ca mi-e greu sa inteleg initierea unei actiuni ce din start “miroase” a compromis. Nu trebuie sa faci ceva ce nu simti sau nu-ti doresti. Nu trebuie sa faci ceva doar pentru ca ai fost rugat. N-ar trebui sa fie nevoie sa ti se spuna de 2 ori.
Crezi ca totul ti se cuvine? Atunci nu te chinui sa intorci o parte din “favoruri”, o vei face prost.
Poti darui o floare fara vreo ocazie speciala, poti imbratisa pe cineva doar pentru ca asa “ti-a venit”.

Ar trebui ca toate astea sa vina din suflet. Dar sufletul tau unde e?

6 Comments »

1. 

   Grabindu-ne sa fim fericiti, uitam de suflet!

   Comment by Lush — September 12, 2008 @ 9:31 AM

2. 

   Hmmm…. ai fi surprinsa sa afli, poate, ca sunt multi oameni care au suflet dar prea putina inteligenta ca sa-l puna in valoare… toti avem suflet, cum zici tu, dar e nevoie de mult mai mult ca sa poti sa faci o diferenta… e nevoie de o minte capabila, o minte eliberata de prejudecati si reguli inutile, e nevoie poate de o lipsa de egoism si de o doza de renuntare la sine… chestii care din pacate vin greu… favorurile nu exista… atata timp cat faci ceva asteptand la un moment altceva in schimb, esti ipocrit si nu ai suflet… sa ai suflet inseamna sa ajuti chiar si atunci cand stii poate sigur ca nu vei primi nici macar un banal “multumesc” in schimb… inseamna iubire neconditionata fata de cei care-ti sunt aproape… si astia trebuie sa fie putini si alesi cu grija… sufletul e ceva prea de pret ca sa-l imparti cu toti… ca un diamant poate… e atat de scump tocmai fiindca e asa de rar…
   iar fericirea, draga mea… e o notiune inutila si fara sens… nu exista… trece asa usor ca nici macar nu apuci s-o vezi cu coada ochiului… iar fericirea nu se masoara nici pe departe in cat de bine iti faci treaba la job si cata lume iti multumeste pentru ajutor… e prea superficial sa spui ca asta te face fericita… ia gandeste-te tu umpikutz… cunosc someri impacati cu ei insisi, persoane de altfel foarte interesante si cu care as vorbi ore in sir fara sa ma plictisesc… cunosc oameni apreciati, dar care nu au nciun fond, ca un balon… o forma frumoasa si inauntru nimic… fericirea e de multe feluri si sigur n-o atingi traind dupa regulile societatii… sunt inguste si limitate si facute sa tina o masa de oameni sub control…
   si sincer imi pare ca incerci sa iesi din cercul asta nesuferit impus… fa-o… am impresia ca ai putea… fa lucrurile pentru tine, pentru ca sufletul iti spune sa faci asa… nu pentru altii, nu pentru societate… fiecare e egoist… nimeni nu-si va imparti fericirea cu tine… eu am aflat asta, tu poate inca nu…

   Comment by Khalis — September 12, 2008 @ 10:14 AM

3. 

   Khalis: asta mi-am propus de curand – sa renunt la altruism. Culmea e ca mi se spune ca-s egoista. Nu mai inteleg nimic. Cred ca o sa incerc sa-mi vad de drumul meu, fara a-i mai baga pe altii in seama.

   Lush: nu stiu daca ne grabim spre fericire, multi uita si de asta. Numai munca, munca, munca…Si doar robotii n-au suflet, nu?

   Comment by EA — September 12, 2008 @ 6:45 PM

4. 

   Unor oameni le e frica sa traiasca si mai ales sa isi traiasca viata.
   o zi minunata iti doresc

   Comment by james crissilv — September 12, 2008 @ 8:07 PM

5. 

   uite…
   - intai de toate, lasa-i pe altii sa spuna cum esti si sa le placa sau nu felul tau de a fi;
   - apoi nu cred ca nu ai facut ceva, macar o data (desi sunt sigur ca au fost mai multe) ce chiar nu aveai chef, vreo dorinta sau nu i vedeai rostul;
   - eu “rup usa” cand se termina programul… pentru ca asa simt … si asta nu inseamna ca nu imi fac bine treaba sau ca nu ajut… ( su cred ca munca e atasata vietii, nu invers … deci totul e relativ…
   - iar la final… sufletul meu este la locul lui, dar am invatat ca nu trebuie eu sa il “imprastii” prin lume, ci, daca cineva chiar isi doreste sa ma cunoasca si sa imi descopere micile minuni, am invatat sa il primesc acolo, macar pentru un timp…

   ai grija de tine si de ceea ce simti !

   Comment by Alex — September 13, 2008 @ 3:45 AM

6. 

   Si eu consider ca lucrurile trebuie facute din placere, inclusiv micile ajutoare date la locul de munca ca tot ai pomenit de ruptul usii. Iar de munca in sine ce sa mai spun. Cel putin o data am plecat pentru ca ceea ce faceam nu-mi placea.

   Apropo de flori, de asta nu dau eu flori fetelor … decat atunci cand simt eu asta, cand vreau sa vad un zambet pe fata lor. Sau cand vreau sa le vrajesc urmand instructiunile tale

   @Alex: nu strica sa te detasezi de muna, dar totusi munca sau produsul muncii ne reprezinta mai mult sau mai putin. Am citit undeva (Peopleware) ca si daca nu ar fi fortati oamenii tot s-ar stradui sa faca ceva de calitate. Pentru ca tine de respectul de sine. Pentru ca acel produs ii va reprezenta, va spune ceva despre ei.

   @Ana: trebuie sa te uiti si la persoana care a facut remarca referitoare la egoism si la context. Poate e o persoana mai acra de felul ei. Poate in clipa respectiva avea nevoie disperata de ajutorul tau. Cand scriam lucrarea de diploma l-am rugat pe un prieten sa arunce o privire si mi-a zis ca se uita mai incolo… Si s-a mai uitat din parti, desi eu aveam prezentarea inaintea lui. M-a luat ca nu are timp deloc si ca e ocupat cu a lui. Acum deja m-am obisnuit cu asta si nu mai imi pun baza in el pentru chestii dintr-astea. Pur si simplu consider ca nu e persoana cea mai potrivita pentru asa ceva si prefer sa-l rog altele. In schimb, atunci am avut noroc cu alte persoane, inclusiv o colega mai mare decat mine pe care de-abia o stiam. Nu stiu daca a citit chiar tot, dar mi-a oferit cateva sugestii. Asta as zice eu ca se aproprie de altruism.

   Apropo de altruism, mi-am adus aminte de o faza tare din anul I de facultate. Intr-o zi eu si un coleg am vorbit cu o prietena de-a lui (ea avea porecla birky way ) de la alta serie sa ne dea a doua zi o discheta (da, sunt cam batran ) cu niste cursuri. Zis si facut. Vine a doua zi, iar eu ma duc unde avea asta cursuri. Intru hotarat in sala, ma duc drept spre ea si-i cer discheta. Ea incepe sa faca pe mirata si sa gangureasca niste cuvinte, iar eu in clipa urmatoare imi dau seama ca am confundat persoana. Imi cer scuze, ea ma iarta (cred ca nici nu se suparase) si imi spune ca-mi va da cursurile. Nu mai tin minte cand le-am primit, daca pe loc sau dupa ore, cert e ca am facut rost de ele asa tam-nesam, pe nepusa masa. Si eu si colegul meu am ramas masca.

   Comment by Cristian — September 13, 2008 @ 11:51 AM

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website