In ultimele zile am mers mai mult cu metroul decat de obicei. Si am vazut oameni grabiti, oameni fericiti, altii suparati, cu greutati, bla bla. Dar unii mi-au atras atentia in mod special…

Mereu am dat-o in bara cand trebuia sa fac astfel de poze…

Prima incercare cred ca a fost prin clasa a VI-a, cand toata clasa a facut poze; nu mai stiu exact pentru ce.
Dupa ce au trecut toti prin chinul flash-ului (nu stiu de ce copiilor nu prea le place sa faca poze) a venit si randul meu. M-am asezat frumos in dreptul cearceafului albastru (am vazut ca inca se mai practica metoda asta) aruncat elegant peste tabla si asteptam zambind…

Ideea e ca eu am fost singura din clasa care s-a pozat cu o floare “pe piept”…Cu parul lung, rebel, mai mult decat machiata pentru varsta pe care o aveam (vreo 11-12 ani), tineam gingas pe diagonala pozei o floare…o garoafa. Tot ce mai lipsea era sa inchid ochii si sa-mi impreunez mainile. Dar poate inca mai aveam sanse!

Urmatoarea poza de buletin am facut-o …pentru buletin!
Cu mama de manuta am fost la politie. Asta se intampla bineinteles imediat dupa ce implinisem 14 anisori, varsta la care inca mai aveam parul lung (ca o domnisoara). Fiind iarna eram infofolita intr-un pulovar destul de lalai de culoare maro, cu parul strans in coada de aceasta data, cu cercei mari de aur (asa se purtau, acum ii urasc!) si lantul pe dinafara. Din nou machiata, cu albastru pe la ochi (stiam eu ca merge cu ochii mei caprui) si cu un ruj roz. Parca eram adunata de pe garla. Dezastru!

O alta poza de buletin am facut pentru diploma de capacitate. In sfarsit o poza normala, draguta chiar. Cu parul lung si desprins, parca aveam si o bentita. O bluza neagra parca. Singura misto.

Next! Legitimatia de la liceu, fara de care al naibii daca ne-ar fi lasat inauntru, noi vrand sa invatam cu sarg.
Asta sa fi fost tot pe la 14 ani, dar prin toamna. Tot cu puloar si la fel de lalai, numai ca negru. Cred ca ma trezisem foarte cu curu-n sus si cu capu-n perna pentru ca parul meu (acum deja scurt si vopsit roscat) era parca electrocutat. Eram in etapa “geluita” si “spumaita” cu tepi & co.
Machiata nu mai stiu daca eram (sau cel putin nu se observa in poza) dar rujul maro (moda, ce sa-i faci) era prezent pe buzele mele. Esec total!

Bineinteles poza pentru diploma de bac…
Aici eram deja marisoara, 18 ani, iar cu parul lung da` negru, aaa si cu breton. Iar o bluza neagra cu ceva scris sclipicios. Poza e facuta acum pe usa clasei stand pe un scaun parca fara cearceaf (la cererea fotografului). Aveam o fata cam plictisita de parca as fi strigat cu gura inchisa “lasa-ti-ma naibii sa ies in pauza ca mai am putin si scap de voi!”. Oricum, dezastrul incepea sa se remedieze. Nu mai aveam porniri rebele si nici fantezii cu flori.

And after a couple of months…poza pentru inscriere la facultate.
Eu am plecat la mare a 2-a zi dupa ce bacul s-a terminat si am stat 3 luni. Undeva pe la jumatatea perioadei a trebuit sa-mi rup o zi de la malul marii sa vin sa ma inscriu la facultate. Am luat trenul frumos, am venit, am luat actele si m-am dus la metrou sa fac poze. Tot bruneta, tot parul lung, doar ca de la atata sare marina semana “usor” cu o matura tocita. Deci un somoiog de par negru aproape tapat pe cap de zici ca aveam capul patrat si eu neagra toata, mai ceva ca Mama Omida si maieul, bineinteles negru. Tre` sa te chinui putin ca sa-ti dai seama ca sunt eu in poza respectiva. Like never again! Tanning is no good for pictures!

Si in sfarsit, ultima intamplare a avut loc acum 2 zile cand am facut poza pentru licenta.
Acum am 21 de ani, parul cica mediu, tot negru. De data asta n-am mai fost imbracata in negru, ci in gri. Inspirata! M-am oprit la “pozar” din cu totul alte motive si anume sa-mi cumpar blank-uri. Si mi-am adus aminte…auu, poze pentru licenta. Hai nene, trage-ma-n poza! Pe un perete, pe un scaun cu acelasi cearceaf albastru. Obosita dupa o zi de munca, lesinata de caldura, nemachiata si cu parul vraiste. “Droghy” tells you somethin`?

Stau si ma intreb la urmatoarea cum voi iesi?

P.S.: Va mai aduceti aminte de pozele din clasa I cu creionul/stiloul (pentru aia avutii :d) in mana, caietul si penarul deschise in fata si abecedarul inchis langa?

Maxima de azi: Viata e o calatorie. Raiul e destinatia.

Cam asa e viata mea acum…

Nu vreau sa mai tin minte ce-am facut ieri si nu vreau sa stiu ce-am sa fac maine.

Vreau sa las in urma o nebuloasa de care sa-mi aduc aminte doar cu mari eforturi de memorie si vreau ca tot ce urmeaza sa ma surprinda, eventual placut, sa am parte de mister, de necunoscut, de inovativ.

Toate prin cate am trecut pana acum le trec la capitolul experienta de viata, greseli ale copilariei sau ale prostiei, depinde de situatie. Chiar daca au fost momente mai mult decat placute, savuroase sau inflacarate; sau triste, plictisitoare – vreau sa le uit.

Vreau sa primesc viitorul cu sufletul gol…vreau sa invat sa fiu o noua “ea”, sa incerc sa gandesc altfel, mai liber, mai nonconformist. Nu mai vreau sa fac nimic pentru altii, nu mai vreau sa fiu intelegatoare, nu mai las nimic de la mine, vreau sa fiu egoista (poate am sa si reusesc).

Totul doar pentru mine…tu, ce-mi dai?

Maxima de azi: Desi trandafirii au tepi, totusi sunt frumosi. Cele mai mari bucurii si placeri in viata sunt insotite adesea de putina durere.

Avem oameni care cersesc. Unii poate chiar au nevoie (ca probabil nu se schilodesc singuri), altii pe nedrept.

Traiesc printre fiare.
Fiare, plastice, anvelope sau gume, sarme, suspensii, discuri de frana, parbrize, tobe de esapament, evacuari, semnalizatoare, oglinzi, scaune sport, combinezoane, ulei de motor, alarme, senzori de parcare, woofere, amplificatoare, casetofoane sau trompete, boxe, hertzi, decibeli, turbine, rulmenti, soft-uri, computere de bord, benzina de curse.

In tot spatiul asta de aproximativ 300 de metri patrati numai asta ma inconjoara. Sunt 3 service-uri auto; unul de tuning, unul de exterior si unul de sisteme audio; si un magazin de piese. Si scuterele mele plus un ATV.

In fiecare zi vad cel putin un Mitsubishi Evo, 1-2 BMW-uri all kind, 2-3 Subaru Impreza WRX STI sau Forester. Si multe alte marci mai mult sau mai putin “rally”.

M-am obisnuit deja cu sunetele zgomotoase ale unei tobe sport, cu “stranutul” vreunui compresor sau ambalarea turbinei.

Simt ca aici e locul meu…si imi place.

Ce parere ai despre tuning? Ce masini iti plac? Cata adrenalina suporti?

Maxima de azi: Da-i propriei tale inimi libertatea de a iubi si trai din plin, lasand in urma durerile zilelor trecute.

Cu toate astea am sa vorbesc despre concurenta. Si anume, Bombardier.

Dar ieri, in metrou, printre picaturile de sudoare ce-mi coborau lin panta nasului, vad scris ceva de genul “vagon facut de Bombardier Transportation impreuna cu SC Electroputere Bucuresti SRL”. Si m-am blocat. Pai cum adica de la ATV-uri au trecut la vagoane? Astia sunt nebuni?

Se pare ca Bombardier Transportation este o firma infiintata in 1974 in Canada, cu un efectiv de 59.760 de angajati, care produce trenuri de orice fel si de orice viteza, vagoane, locomotive, sisteme de propulsare etc. Deci astia ne-au facut toate metrourile astea “gigea”si intercity-urile. Mai tarziu am aflat ca fac si avioane – CSERIES.

Bombardier Recreational Products Inc. este o firma infiintata in 1942 tot in Canada care produce barci de watercraft, snowmobile, kart-uri si motoare, roadstere etc. Deci astia ne vand noua ATV-uri and stuff.

Ca in final, intr-o pagina ascunsa, sa aflu ca de fapt sunt una si aceeasi firma cu departamente diferite. Am innebunit.

« Newer Posts