Tu ce vrei?
May 13, 2008
Ce vrem de la viata? Ce urmareste fiecare om in decursul anilor, in anumite perioade? Ce inseamna pentru unul sau pentru altul o viata buna? In ce ne masuram calitatea traiului?
Nu stiu ce vreti voi, dar stiu ce vreau eu.
Vreau sa-mi inchei socotelile cu scoala (cu toate ca imi place), dar parca mi-a mancat prea multi ani din viata. E singurul lucru pe care il fac constant de mica. Si totusi mai am de indurat, si asta numai din ambitie.
Vreau sa-mi pun in aplicare toate ideile, toate business-urile care imi impuie capul, toate combinatiile posibile si imposibile. Pana acum daca ma intrebai ce vreau sa fac, unde as vrea sa lucrez, ce imi doresc pe viitor, habar n-aveam sa-ti raspund. Acum stiu.
Vreau sa am locul meu, locul nostru in care sa simt cu adevarat ca sunt acasa. Locul cald, singurul care stie povestea noastra de dragoste, locul in care putem face tot ce ne trece prin cap, adica galagie fara sa ne urle vecinii in cap, adica muzica sa urle cat vrei tu de tare (oricum genul ala suna bine si pe mute), adica liniste deplina in care noi doi visam in cada, adica…tot…
Vreau un copil, unul grasun si bucalat, cu parul cret, cu ochii migdalati ca ai mei si cu zambetul tau. Baiat. Da, baiat. Neaparat. Un copil vesel, care rade la cel mai mic semn, dar care tipa stereo cand ii e foame. Poate chiar mai multi.
Cam asta vreau eu, la asta visez sa se intample intr-o zi si exact asa imi doresc sa fie. Problema e ca in toata treaba asta nu sunt singura si va trebui sa ne corelam cumva, dar toate vin de la sine la un moment dat. Mai departe de atat nu pot inca sa vad. Mi-e de-ajuns.
Tu ce vrei? Tu cum iti vezi viata? Sau cum ti-o doresti?
Maxima de azi: E mai bine sa termini un proiect mic decat sa lasi unul mare pe jumatate facut.
Hai sa vorbim!
May 11, 2008
Orice barbat inseala. Si aici vorbesc despre barbatii implicati in relatii serioase sau casatoriti. Asta e deja un fel de lege nescrisa cu care ne confruntam toate, fie ca stim, fie ca nu.
Ziua Barbatului
May 8, 2008
Stiu ca a trecut deja, dar acum mi-am adus aminte.
Chiar mi se pare o idee mai mult decat ok. Adica de ce numai noi sa avem o zi a noastra in care ne rasfatam, sa primim cadouri si flori, sa nu ne ducem la munca, etc, etc…
Si ei, barbatii pe care ii iubim, ii adoram, ii avem langa noi la bine si la rau, si ei merita o zi numai a lor. O zi plina fie de bere si mici, fie de fotbal, fie de sex ordinar sau animalic sau orice altceva isi doresc.
O zi in care sa ne aducem aminte cu totii, dar mai ales ei, ca sunt acolo, ca exista, ca ne bucuram de ei in fiecare clipa.
Pe 5 mai, in Parcul Tineretului, s-a sarbatorit Ziua Barbatului. Concerte, bere, mici, masute si banci pline de barbati, si nu numai. Anul acesta a fost a 2-a editie si sper intr-un viitor promitator al Zilei Barbatului.
Ideea a fost a lui Bogdan Naumovici, cunoscut om de publicitate, intr-o campanie desfasurata pentru unul din brand-urile puternice de bere de la noi. Bogdan vrea sa mearga mai departe incercand sa promulge aceasta idee devenita in timp proiect de lege. Unele din cerintele incluse in acest proiect se refera la declararea acestei zile (5 Mai) ca fiind sarbatoare, si la dreptul de a fi zi libera de munca. Iar pentru a nu face discriminare intre femei si barbati, se cere ca si ziua de 8 Martie sa fie la fel.
Si,…barbati nu uitati ca va iubim cu sau fara zile special destinate!
Maxima de azi: Exista ceva bun in orice situatie; trebuie doar sa cauti.
Step by step in my life
May 5, 2008
A fost Pastele…Si totusi de ce nu m-am bucurat?
Florile s-au uscat, complimentele nu ma flateaza…iar am pierdut?
Si incep sa construiesc…caramida cu caramida, sa-mi refac palatul care acum e o ruina, visele spulberate in van, gandurile hoinare, garzile pierdute in lupta, proviziile epuizate; doar ca acum voi folosi o tencuiala mult mai rezistenta la intemperii, ma voi izola pe dinauntru si pe dinafara si, cel mai important, drumul pana la fort va fi plin de capcane…
Si iar
May 1, 2008
Si iar imi spulberi orice urma de fericire…Si iar ma arunci in bratele tristetii si ale sentimentului ucigator de singuratate…Si iar ma intreb daca asa trebuia sa se intample, daca asa e mai bine, daca trebuie sa inteleg ceva din asta…
Si iar simt siroaiele pe fata, nervozitatea buluc in tot corpul, instictul de a urla pana departe…Dar mi-e de ajuns sa ma descarc? Nu. Pentru ca durerea ramane tot acolo si parca mai intensa.
Si iar pachetul de tigari parca nu are indeajuns de multe otravuri, si parca stomacul e satul si-mi zice “nu vreau sa mananc, lasa-ma in pace”, si iar somnul fuge de mine, si timpul mi-a devenit dusman de moarte…
Si iar toate celelalte se napustesc asupra mea facandu-ma sa ma simt cea mai mica si neinsemnata fiinta…si iar mi-e frig si frica…si iar…
Maxima de azi: Ca sa arati cuiva ca il iubesti, acorda-i din timpul tau.
