Simt vara cum se apropie.

De pe scaunelul meu din curte in care stateam atarnata mai devreme, simteam adierea vantului, briza marii, muzica din background; si cu toate ca eram in curtea de la serviciu ma visam la malul marii.

Aveam ochii inchisi si visam un sezlong cu o saltea moale, un nisip fin care insa nu-ti arde talpile fine, vanticelul racoros ce-ti mangaie pielea si apa sarata a marii in care te scalzi lasand in urma ta bulbuci si valuri.

Toti visam la momentul in care ajungem pe plaja pentru prima oara anul acesta, ne aruncam pe nisip de parca am fi scapat dintr-un accident oribil si scrutam zarea intr-o privire. Atunci ne simtim liberi, vrem sa zburam, sa facem totul deodata.

Si bineinteles, noaptea pe litoral e altfel. Cluburi in aer liber cu miros de vara si sare, costume de baie cat mai “MUST HAVE”, tocuri cat mai “HIGH HEELS” si multe alte “FASHION ICONS” cat mai “IN”.

Mare, nu ne-am mai vazut demult…dar am sa vin…

Maxima de azi: Atata timp cat mai rezisti inca putin, nu vei fi niciodata invins.

Acum ma gandesc la tine…ca la fiecare 30 de secunde din restul zilei…Si simt o caldura puternica, o pulsatie ce-si mareste intensitatea la alte 30 de secunde…Inima imi bate de 100 de ori mai repede la fiecare 30 de secunde…Tot la interval de 30 de secunde vad in fata ochilor (pe care-i tin inchisi) zambetul tau, grimasa care-ti apare pe fata cand prima raza te izbeste…

Am descoperit un blog care lupta “pentru salvarea muzicii romanesti”. Ma rog, nu stiu cat va reusi s-o faca, important e ca macar incearca.

Citind ceva articole de pe acest blog, incep din nou sa-mi pun intrebari referitoare la muzica care e considerata valoroasa.

Eu stiu sigur ca in muzica apreciez artistii siguri pe ei care nu se compromit spre latura comerciala, daca n-au chef s-o faca. Stiu ca imi plac oamenii care canta chiar ceea ce simt, ce le place, care transmit ceva prin muzica lor si nu fac nimic doar pentru a placea altora. Urasc bataielile, mataielile, buricarelile si falsitatea.

Prefer un artist integru care si-a stabilit bine pozitia in toata tarasenia asta ce poarta numele de “show-biz”. Prefer un artist serios care nu-si face publicitate, pentru simplul fapt ca ii fac altii; un artist care merita promovat, dar care nu o cere cu voce tare. Urasc scandalurile mediatice.

Sunt sigura ca si tu apreciezi un artist care aprofundeaza tema unei piese; care poate compune mai greu o piesa, dar sigur devine hit; care isi produce singur materialele, oamenii cu bun-simt si cu o scara de valori bine definita. Urasc piesele scoase pe banda.

Imi fuge gandul la Eurovision si-mi amintesc discutiile pe care le auzeam frecvent in perioada aia; toate erau legate de faptul ca exact acei artisti care ne reprezinta tara la festivaluri, concursuri, Floarea din gradina, etc…tocmai ei sunt renegati de radiouri, de televiziuni, de media.

Sunt oameni in toate aceste domenii care confunda ideea de “imi place/nu-mi place” cu eticheta “e bun/nu e bun”. Mai trist e ca multi dintre ei nu au nici un fel de pregatire in domeniu, nu au nici un drept sa dea un verdict sau sunt subiectivisti. Si astfel, artisti adevarati intampina greutati in a ajunge in fata publicului larg.

Daca tot ne batem cu pumnii in piept cum ca traim intr-o tara libera, de ce inca ne lovim de prejudecati, protocoale si favorizari nedrepte?

Maxima de azi: Politetea nu te costa nimic, dar e nepretuita.

A venit caldura si o data cu ea in fata blocului meu, duminica, oamenii ies la gratar.

Avand in jur numai gradini pline de copaciosi ce formeaza undeva deasupra o bolta prin care doar vreo 2-3 raze isi fac drum, si manunchiuri de arbusti ingramaditi, poti avea usor impresia unei padurici obscure taman buna pentru un picnic.

Ritualul incepe cu adunatul de crengute, hartii sau alt material celulozic, manganul la punga, carnita pregatita din vreme si berea la 2 litri in pet. Eventual si un dublu casetofon, marca International, din care urla gajait muzica populara.

Toata desfasurarea asta de forte imi aduce aminte de gratarele pe care le faceau ai mei cu vecinii de la 1. Duminicile erau ale noastre si parca nu-ti venea sa te ridici seara din iarba ca sa intri iar intre 4 pereti solitari.

Gratarul cu mici, carnati, friptura si pulpe de pui e una din indeletnicirile bastinasilor, e modul ieftin de relaxare si cel mai rapid si usor de incropit.

Tu ce zici de treaba asta?

Maxima de azi: Viata e ca si inghetata. Bucura-te de ea pana nu se topeste.

Aseara cerul a fost suparat…rau. Poate pe vreo stea ce s-a indepartat prea mult sau pe vreo cometa ce s-a stins prea devreme.

Am primit asta…watch and learn….

http://www.supertangas.com/videos-freestyle/from-united-kingdom-pole-dance-2.html

Si, cum te descurci?

De cateva zile ma gandeam la ceva…Ceva-ul asta oripila pe toata lumea…Stateam si ma gandeam de ce, ca nu faceam nimic rau..Si cu cat spuneam la mai multa lume, cu atat mai tare ma loveam de raspunsuri negative vehemente.

Ideea asta am renegat-o multa vreme, ca mai apoi sa realizez ca nu ar fi un gand atat de rau. Adica ce, ce ma poate opri sa ma fac blonda? Exact. Nimic.

Si uite-ma sambata, rupandu-mi din timpul dedicat in mod normal somnului, fuga-fuguta la salon. Am zis: “acum ori niciodata”. Si a fost atunci.

Si uite asa, am devenit blonduta, (poate data viitoare iese mai bine), si primesc de atunci laude incontinuu: ca imi sta bine, ca sunt draguta (nu ca inainte n-as fi fost), ca ma intinereste (parca ar fi cazul :d), ce sa mai…ca e foarte tare, frate….:))

So, girls, if you wanna change something in your life, (what does Nike says:) just do it!!

Te vad..Esti un suflet chinuit, aparent calma si intotdeauna placida, insa prada sigura a vulturilor nestaviliti ai unei pasiuni devastatoare. Ochii tai blanzi stralucesc de multe fulgere invinse, degetele palide au capatat culoarea de ceara transparenta a mortii si venele albastre de pe frunte iti tremura la fiecare emotie..chiar si acum.

Ideea rezistentei furioase pe care ti-o impui te poarta usor spre agonie; printre cele mai convulsive zvarcoliri ale sufletului tau te agati de un fir care s-a rupt demult, doar ca prin ceata din ochii tai nu poti vedea…

De nenumarate ori pe zi iti indrepti spre el suspinele, ele il cauta, oriunde, peste tot! Dar cand se intorc, tot ce-ti aduc in schimbul atator framantari e acest crud repros, care te arunca prada nefericirii tale si care iti repeta mereu: Inceteaza, inceteaza biata de tine, sa te chinui zadarnic!!

Durerea ta nu cunoaste leac, iar amintirea fericirii iti face durerea si mai mare. Tot dorul tau e oare inutil? Dar exagerezi, stii prea bine ca emotiile care iti invadasera mintea si sufletul nu erau pentru el decat simple desfatari ale trupului ; ar fi trebuit ca in acele momente de fericire totala sa faci apel la judecata pentru a-ti tempera delirul, pentru a prevedea suferinta de acum. Dar te-ai oferit intreaga, nefiind in stare sa mai gandesti ca asta ti-ar putea invenina bucuria.

Nu mai stii cine esti, ce faci, ce vrei. Te simti sfasiata de nenumarate chinuri contradictorii…abia iti poti duce chinul. Ti-e ciuda pe tot ce ii aduce fericire, pe tot ce-i umple inima si simturile si vezi bine ca nu poti starni decat mila…

Te recunosti?

Maxima de azi: Daca vrei sa castigi, trebuie sa fii dispus sa pui totul la bataie.

Aseara am primit doua carti, prilej de mare bucurie pentru mine. Prima, “Despre dragoste si alte intamplari”, cuprinde pasaje din mai multe carti, scrise de mai multi autori; cea de-a doua se numeste “Beatles” si sincer nu mi-am aruncat ochii peste ea.

Am racit…rau.

Ma ustura nasul, imi lacrimeaza ochii, am urechile infundate si ma doare capul.

Ma indop cu pastile si tot felul de picaturi in speranta ca-mi va trece curand.

Vreo idee de leac?…

Older Posts »