-
Feed RSS
-
Contact
-
Links
Scuzele de rigoare
March 20, 2008
Daca as putea acuza pe cineva de tot ce mi se intampla rau as face-o. Dar nu pot…
Poate din cauza circumstantelor, a limitarii sau a nepasarii, a gandirii conservatoare sau a tuturor la un loc, poate din o mie de alte motive am gresit. Uneori reactionez dupa instinct si in urma acestuia devin impulsiva, ranindu-i pe cei din jur. Asta poate pentru ca nu-mi pasa prea tare. Multi oameni au impresia ca sunt fitoasa si rea.
Tai raul de la radacina, nu pot sa tac daca ceva nu-mi convine, sunt coltoasa, merg pana in panzele albe daca stiu ca am dreptate si nu las nimic de la mine. Stiu daca nu imi place un om de la prima vedere si gresesc neacordandu-i a doua sansa.
Treptat, am ajuns la concluzia ca daca spui clar si raspicat ce iti doresti oamenii se sperie. Se inhiba si fug, si pierzi si farama de contact de pana atunci.
Cum spuneam gresesc, voluntar sau nu – e mai putin important, ideea e ca greselile mele nu ma afecteaza doar pe mine – eu ma “repar” repede, ci si pe cei dragi si asta e cea mai grea reparatie…
As vrea sa spun “imi pare rau mama ca dimineata am tipat la telefon”, “Mirela, iarta-ma ca nu am fost langa tine cand aveai nevoie”, “iubitule, imi cer scuze ca gresesc si nu stiu sa fiu asa cu vrei tu”…dar comparabil cu gravitatea fiecarei situatii imi simt scuzele fara sens. Simt ca nu mai pot indrepta nimic.
Nu-mi ramane decat sa-mi smulg parul, sa ma dau cu capul de pereti, sa urlu inauntrul meu…
Mama, draga de ea, ma iarta de fiecare data; e legatura de sange care isi face efectul.
Prietenii, din moment ce-mi sunt prieteni, ma accepta si ma inteleg asa cum sunt.
Dar tu, iubitule, tie nu-ti pot cere sa ma ierti..Nu ma lasa constiinta s-o fac. In fata ta poate gresesc in fiecare zi, dar stiu sigur ca nu voit. Nu incape vorba de egoism, orgoliu sau prejudecati – am renuntat demult la ele; de fapt cred ca nici nu le-am avut vreodata fata de tine.
Incerc sa ma mulez dupa criteriile tale, dar uit un detaliu; ma dau peste cap in orice situatie, dar nu-mi iese decat jumatate de tumba…
Daca e ceva ce-mi doresc foarte tare, acel lucru este sa te fac fericit; si inca n-am reusit…
In final, principalul vinovat sunt eu…
Voi toti, ma iertati?
13 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL
Te cunosc doar din “autocaracterizarea”
sincer pe mine nu ma sperii.. 
) in consecinta da, te iert 
:)
Comment by Sergiu — March 20, 2008 @ 11:11 PM
da ai dreptate, foarte interesant punct de vedere, de multe ori am patit-o si eu in diferite relatii si parca te simti dezarmata apoi.
Comment by mara — March 21, 2008 @ 3:36 AM
@sergiu: dragule, din moment ce nu ma cunosti personal, n-ai cum sa ma poti ierta, nu ti-am gresit cu nimic…poate ca n-am pus feedu` cum trebuie
)
@mara: multumesc; da e un sentiment straniu, pe care inca incerc sa mi-l asum
Comment by Ea — March 21, 2008 @ 12:43 PM
ohhh da :>
Comment by Sergiu — March 21, 2008 @ 2:59 PM
altfel nu stiu :d
Comment by Ea — March 21, 2008 @ 3:16 PM
O cafea prin posta ca sa adaugi un blog pe lista ta?
http://albinutzul.blogspot.com
Comment by Anonymous — March 22, 2008 @ 3:06 AM
off,timpul le rezolva pe toate:*:*:*
Comment by mara — March 22, 2008 @ 3:13 AM
Si eu am simtit cum lumea se indeparteaza daca spui ceea ce simti si gandesti. Probabil vor intelege mai tarziu dar nu asta e rostul comunicarii…
Comment by Mermaid — April 2, 2008 @ 3:00 PM
@mermaid: si daca inteleg prea tarziu, “e degeaba”…
Comment by Ea — April 2, 2008 @ 8:18 PM
Ai noroc ca esti femei macar. Daca nu erai, sigur erai mai marginalizat.
Comment by aikisan — April 2, 2008 @ 11:06 PM
@aikisan: de ce crezi asta???
Comment by Ea — April 3, 2008 @ 10:32 AM
Pentru ca la voi se mai trece cu vederea, mai ales daca aveti alte atribute. Stiu, trist.
Comment by aikisan — April 3, 2008 @ 8:19 PM
@aikisan: depinde de la caz la caz
Comment by Ea — April 4, 2008 @ 12:52 PM