Zbucium
March 19, 2008
E 23.00. Stau pe genunchii lui Morfeu asteptand sa ma ia in brate.
Inecata in lacrimi, pun capul pe perna si simt atingerea cum imi frige ochii umflati.
Alta noapte in care ma chinui sa adorm, alta noapte singura, alta noapte in care singurii care ma asculta sunt peretii camerei mele. Ei sunt interlocutorii muti carora le spun totul, dar de la care nu astept nici un raspuns. Poate doar compasiune. As vrea sa se aplece peste mine sa simt mangaierea rece care mi-ar racori sufletul clocotit.
Alta noapte in care aud doar ecoul plansului ce ma inabuse, doar sughiturile ce ma ineaca, doar suspinele intrerupte de respiratia sacadata. Alta noapte in care ma gandesc la tine, alta noapte in care ma intreb ce nu fac bine, alta noapte chinuita de valmaseala gandurilor ce se izbesc intre ele provocand scantei.
Plang cu ochii, cu sufletul, cu fiecare bucatica din corp. Ma zvarcolesc, ma ghemuiesc, ma ridic, ma plimb, ma intorc…Si parca durerea e tot mai mare. Nu reusesc sa ma calmez si mi se pare ca imi fac mai mult rau.
Suna telefonul…e EL…repede, revino-ti…trage nasul, inghite saliva…
-Da.
-Ce faci piticule? Dormeai?
-Nu.
-Sigur??
-DA. Tu ce faci?
-Am ajuns acasa…obosit…
-Pai hai puiule, lasa laptop-ul, fa o baie fierbinte si baga-te in pat…ca maine o iei de la cap.
-Da pitica, asa o sa fac.
-Bine pisi, te pup si stii…
-Ba io.
-Te pup. Somn usor.
-Si tie piticule. Sa faci somn bun.
4 Comments »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

mmmmm
Comment by Sergiu — March 19, 2008 @ 11:25 PM
nnnnnnn
Comment by Ea — March 20, 2008 @ 6:17 PM
imi place cum scrii,parca simt trairile tale cand citesc :”(
Comment by mara — March 21, 2008 @ 4:08 AM
@mara: toti ne zbatem in aceeasi mocirla, doar ca unii nu recunosc.te pup
Comment by Ea — March 21, 2008 @ 1:48 PM