Cred ca am descifrat toata nebunia asta in care ne ducem vietile…Cred ca in tot acest timp intre noi a fost un joc permanent de-a prinselea.

Ma uitam in milioane de ochi intalniti peste zile si nopti, incercand sa-ti fur o privire; intindeai mana dupa mine, dar dispaream ca o naluca in plina visare. Mergeam in locuri in care speram sa te gasesc, iar tu intorceai capul la fiecare glas de femeie sau toc ce strapungea linistea pamantului. Ma chinuiam sa-mi dau seama ce gandesti si tu nu m-ai cunoscut niciodata.

De-a lungul jocului m-a lasat adeseori prinsa, m-am prefacut ca ma impiedic, am lasat o suvita din parul meu la vedere tocmai ca tu sa ma poti gasi. Dar imediat ce intuiai unde ma ascund incepeai sa fugi. Urma randul meu sa te alerg. Si te-am agatat de multe ori de picioare sperand ca te voi putea opri, dar fuga ta atletica ma lasa mult in urma, obosita.

Plimbarile astea de du-te- vino pentru mine au luat sfarsit. Raman pe loc, nemiscata, in aer, asteptand ca tu sa termini inca un lap…

Doar prinde-ma odata…

Maxima de azi: Chiar daca tot ce poti sa faci este sa te tarasti, e mai bine decat sa stai fara sa faci nimic.

2 Comments »

1. 

   Cum poti sa zici ca ai obosit?Esti atit de tinara,esti in putere nu ai cum sa renunti;poate ca e timpul ca tu sa il cauti,poate el te asteapta la urmatorul semafor,asteapta sa il iei de mina si sa va plimbati:)

   Comment by whisper — March 8, 2008 @ 11:08 PM

2. 

   Il iau de mana in fiecare zi, dar de multe ori scapa…

   Comment by Ea — March 9, 2008 @ 5:43 PM

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website