Pe drumul meu

Am plecat…am inchis o mie de usi, cu o mie de lacate pentru o mie de ani de acum inante…Am cedat in fata dragostei pentru ca era mai puternica decat mine, am strans pumnii, am scrasnit din dinti si mi-am vazut de drum…


Lacrimi amare pe obraji curg acum, se innoada in barba si picura mai departe pe podeaua fara pic de luciu. Mintea zburda hai-hui printre amintiri – si placute, dar mai mult NE…Inima tremura ca un firicel de iarba in adierea vantului de dimineata. Gandurile mi se frang la jumatatea drumului catre tine…Planurile s-au spulberat demult…Ideile se spulbera visand in continuare…

Cand incepi sa realizezi ca intr-adevar exista anumite lipsuri, de orice fel, incepi sa-ti faci probleme, sa-ti pui intrebari, sa iti dai singur un raspuns sau macar sa gasesti un motiv plauzibil pentru tot ce se intampla…Incerci sa gasesti un motiv atunci cand nu-ti raspunde la telefon, cand nu te suna doua zile sau are telefonul inchis, dar cand ai motivul in fata ta si il vezi clar cu ochii mari, bine deschisi…e o problema.

Cu ce-am gresit? Nu stiu. Dar mi-e clar ca n-am sa ma mai repet….Am plecat…

Maxima de azi: Unii oameni vad bine numai aproape: ei traiesc doar pentru prezent. Altii vad bine departe, dincolo de ziua de azi.
Tags: , , , , , ,

Leave a Reply