Sunt multi oameni care dau impresia ca n-au simtit nici macar o clipa in viata lor ceva. E foarte adevarat, exista mult mai multe oale de fier decat de portelan.
Dar fiecare poarta un semn; chiar si cele mai tari oale de fier au fost izbite undeva, au o mica spartura.

Ma incant cu ideea ca sunt destul de solida, dar trebuie sa marturisesc ca sunt ingrozitor de stirbita si pocnita. Mai pot inca sa fiu de folos, deoarece am avut grija sa ma repar cu dibacie, si incerc sa raman pe acelasi raft din bufet – bufetul linistit si intunecat, cu miros de mirodenii care de care mai aromate – cat pot de mult. Dar cand trebuie sa ies la lumina puternica – atunci sunt o sperietoare! – mi se vad toate crapaturile spasmice si toartele imi atarna fara rost ca o pereche de aripi frante…

Cand oamenii uita ca sunt o fiinta nenorocita, ma simt adesea jenata. Dar cand isi amintesc e si mai rau!

3 Comments »

1. 

   Interesanta comparatia! Totusi nu e suficient sa maschezi o “ciobitura” si sa treci peste, fara sa inveti cum sa eviti sa ajungi din nou in aceiasi situatie.

   Comment by horia — February 13, 2008 @ 5:21 PM

2. 

   Toti suntem buni sa dam sfaturi, dar multi se impotmolesc la prima creanga…tu asa faci? eviti intotdeauna situatiile neplacute? reusesti?

   Comment by Ea — February 13, 2008 @ 6:38 PM

3. 

   evident ca nu imi reuseste de fiecare data…greseala e umana, dar incerc pe cat posibil sa nu ma lovesc in acelasi prag

   Comment by horia — February 14, 2008 @ 1:30 AM

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Name (required)

Mail (will not be published) (required)

Website