Sfarsit de om

Privea fix in baltoacele de noroi si-si imagina ce viata e asta, daca se poate numi asa, in care trebuie sa incerci tot timpul sa-ti faci loc taras. Chipul lui reflectat parea sa apartina unui strain, plutind acolo ca un cap spectral dintr-o carte de benzi desenate. Ochii lui aratau obositi, albul lor fiind injectat cu puncte rosii. Si-a departat buzele pline si incerca sa zambeasca catre propria-i reflexie, iar reflexia ii raspunse aratandu-si coltii…

Se intreba daca n-o fi pe cale sa se destrame pe la margini. Asta iti face drumul – iti roade marginile hotararii, pana nu mai ramane din tine decat o tesatura uzata a sufletului. Dar poate ca era facut dintr-un material mai aspru. Nu voia decat sa se ascunda in carapace, sa-si puna din nou husa de stofa…Ii era usor sa vibreze caci i se intampla adesea, dar acum se pomeni trepidand ca o harpa izbita…

[…]

Soarele se deplasase si, ca o femeie batrana care-si trage fustele, arunca niste umbre asupra pamantului. Privi fix valvataia, iar flacarile ii patrunsera in inima, sfasiind-o. Mintea i se contracta si se prabusi in ea insasi precum o stea moarta. Sari in foc inainte ca cineva sa poata reactiona. Pe cand flacarile i invaluiau cu limbile lor, parea ca focul plescaie din buze a multumire. Chiar si in foc el continua sa tipe si sa se lupte cu el. Ecoul lui ramase suspendat in aer…


Maxima de azi: Chiar si cel mai bogat om din lume e sarac fara dragoste.

Tags: , , , , , , , , , ,

Leave a Reply