Era EL orb din nastere…izolat de lume, de toti si de toate. Singura persoana care il vizita era EA.
Intr-o zi EL ii spune: “Tot ce imi doresc e sa vad lumea care ma inconjoara.” Peste cateva zile EA il cere in casatorie, iar EL refuza pe motiv ca nu se va casatori niciodata orb…
Apare un donator, baiatului i se face transplantul de ochi si acum poate sa vada, dar primul lucru pe care-l observa este ca si EA este oarba.
La cea de-a doua cerere in casatorie EL refuza din nou spunand ca nu se va casatori niciodata cu o oarba.
Si pleaca, dar inainte ca sunetul pasilor lui sa se termine EA ii spune in soapta: “Iubitule, te rog sa ai grija de ochii mei.”
Maxima de azi: Daca vrei sa ai prieteni, fii un prieten.
Modelul – el putrezit, ea larva – il vedem din ce in ce mai des si nici macar nu ni se mai pare ceva atat de neobisnuit.
Si totusi am cateva intrebari la care nu gasesc raspuns.Spre exemplu ce pot face ei impreuna (in afara de sex)? Despre ce vorbesc? Sau macar vorbesc? Cum intretin ei relatia?
Eu una nu gasesc nici un punct comun intre cei doi, nu vad egalitate in gandire, nu-i vad a avea aceleasi principii, nu vad vreun tel comun, nu vad nimic. Singura legatura pe care o pot accepta e aceea de paternitate.
Ea se gandeste la toale, bijuterii, genti, pantofi, etc; sau daca e mai rasarita isi poate face probleme ca maine are teza. El invers, se concentreaza pe afaceri, (poate) pe familia care il asteapta acasa, (poate) pe copii sau pe hemoroizii care il supara din ce in ce mai tare.Asta e modelul el oligarh, ea nimfa.
Dar care din ei castiga cu adevarat ceva? El ca moare fericit, dar e demn de mila; sau ea ca a parvenit rapid, dar ca pentru asta si-a vandut sufletul?
Maxima de azi: Secretul succesului este sa nu renunti niciodata.
.jpg)
M-ai dat la o parte…m-ai aruncat…m-ai alungat…dar tot tu incerci sa te ascunzi obscur si nevazut…tu incerci sa fugi de mine, dar te impiedici in propriile-ti capcane…
Ma chinui ca o bestie neinfatisata, ca o durere muta fara lacrimi, ca un tipat surd fara ecou…
Mi-ai golit sufletul de orice urma de simtamant, dar stiu ca n-ai nici o satisfactie, stiu ca te simti mizerabil, vinovat si ca vei regreta cu lacrimi prea amare ca sa poata fi suportate…
M-ai trimis intr-un labirint din care si tu te zbati sa iesi…dar amandoi suntem supusi, ca intr-o prinsoare cleioasa ce-i fura sufletul unui fluture care doar se hranea cu nectar…din tine…
Eu ce-ar trebui sa fac acum? Pe care drum s-o apuc? Incotro?
Sa-mi continui viata ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, calcand pe propriul cadavru; sau sa iau o pauza, sa plang, sa ma descarc, sa-mi pansez ranile far` ca nimeni sa stie???
Ce sa fac cand imi simt sufletul rupt in miliarde de molecule spirituale si impartit in cele 4 zari? Cand simt ca nu mai am pentru ce trai, ca viata mea nu mai are sens fara tine?…
Maxima de azi: Intotdeauna vei gasi oameni care sa iti spuna ca e imposibil, dar, de-a lungul istoriei, progresul a venit intotdeauna din partea celor care au spus ca e posibil.
Cu putin inainte de revelion m-am trezit cu Alessya (verisoara mea) pe cap, plansa toata. Motiv?recent despartita de iubitul ei. Era perioada sarbatorilor, deci era normal sa se certe cum, am observat, fac majoritatea cuplurilor in perioada asta.
Si printre sughituri nu mai avea aer sa-mi povesteasca si ca sa n-o las singura la nevoie, aducandu-mi aminte de ale mele, am inceput si eu sa plang si ia uite 2 toante cu lacrimile innodate in barba.
Vine sora-sa cu ideea salvatoare: “hai in club”, Ale: “da, da mergem si imi fac poze si le pun pe hi5 sa vada ca ma distrez si fara el”. Stupid!
Ajungem la Gossip, unde acum vreo 2 ani “era treaba”; acum media de varsta de maxim 15 ani, numai childreni plini de pierce-uri (si asta a fost un motiv pentru care mi l-am dat jos), fiecare in lumea lui, cu filmul lui…
Dam de cativa cunoscuti de-ai sora-sii, ne punem la o masa, luam cate o sticla de apa si p-aci ti-e drumu`…Ale mele dansau de mama focului si eu ma intrebam “ce naiba caut aici?”, ma sinteam mult prea batrana pentru locul ala.
Si ca sa ajung la quiz-ul initial trebuie sa mentionez ca printre atatia copii erau si niste “vedetute”. Nu dau nume pentru ca nu vreau sa va influentez in vreun fel, dar…
Il vad, dansa, un pahar in mana, in prima instanta in treaba lui asa cum pare si la tv, serios, cuminte…Se apropie de locul unde eram noi langa o copila si, in timpul aceluiasi dans bezmetic, incep sa vorbeasca, ha-ha, hi-hi, que`est que tu fais?…Seara se consuma iar top-ul se petrece cand al nostru se pregateste de plecare. Cu haina pe el si ochelarii de inteligent vine langa fetiscana cu care “a ars-o” toata seara si o intreaba: “pot sa te mai sun si maine sau tu esti d-aia de-o seara?”
Am incremenit. Ma imaginam lipindu-mi palmele cu putere de obrajii lui, in timp ce ea zambea…
Show-biz, o lume plina de…de toate!
Maxima de azi: Intotdeauna alunga grijile acolo unde le e locul – afara din viata ta.
Am intrat in sesiune asa ca aproximativ o luna nu prea o sa mai am timp de scris…
Va pup
Eram la metrou. Locul in care gasesti cel mai des cei mai multi aurolaci pe metru patrat.
O fata cu niste haine in brate, probabil nou “achizitionate” se dezbraca, isi pune hainele noi, isi aranjeaza “cordeluta” si incepe sa se scarpine frenetic – pe cap, pe brate, pe spate, pe burta – bine ca n-o manca si-n talpa.Urc in mterou si uit imaginea, insa tot drumul m-am gandit la ce inseamna de fapt aurolacii pentru noi si ce rol au ei in viata noastra.
Inca de la primele ore ale diminetii ii intalnesti la stop unde vand ziarele pe care le citim avizi in timp ce bem o cana mare de cafea.
Tot la semafor “se ofera” sa-ti spele geamurile pe care – recunoaste! – in periplul tau de peste zi nu ai timp sa le bagi in seama sau macar sa observi ca sunt murdare.
Sunt singurii capabili, in agitatia orasului, sa-ti faca rost de un loc de parcare in buricul Bucurestiului.
E foarte adevarat ca la ei prostitutia e o dovada de afectiune cum e la fel de adevarat ca exploateaza sentimentul de mila la maxim, dar uite ca fac si lucruri bune sau macar utile.
Maxima de azi: Dumnezeu ne iubeste. El ne-a iubit de la inceput si ne va iubi pana la sfarsit.
Am vazut un film stupid care ascundea sub masca unui secret ascuns sute de ani o banala lege a firii : legea atractiei.
O multime de fizicieni, psihologi, medium-uri, antreprenori, agenti imobiliari, experti finaciari, experti in legile lui Abraham si alti freaks incercau sa-ti impartaseasca acest MARE secret. Si o spuneau intr-un fel atat de alambicat incat mie chiar mi-au dat de gandit.
Toata teoria acestei legi se bazeaza pe faptul ca omul interactioneaza cu Universul; deci trebuie doar sa te gandesti la tot ceea ce iti doresti si gandurile tale vor deveni lucruri. Asta nu inseamna ca a 2-a zi vei avea 3 milioane de euro cash sub saltea, dar in scurt timp ii vei face, ii vei castiga la loto sau iti va veni o idee care sa valoreze 3 milioane de euro. In momentul in care te gandesti la un lucru, bun sau rau, il transmiti Universului si el va reactiona mai devreme sau mai tarziu, dar in mod cert. Oamenii astia incearca sa demonstreze faptul ca lupta impotriva terorismului, a drogurilor, a crimei, a coruptiei, etc e in zadar deoarece cu cat ne gandim mai mult la ele cu atat le agravam si le facem mai puternice.
Tot filmul s-a vorbit numai despre ganduri bune ca si cum toti oamenii ar fi niste sfinti. Dar ce se intampla cand un om isi doreste ceva malefic? Se strica tranzitul? Sau era doar un mesaj subliminal care sa ne indrume spre o gandire pozitiva sau spre negarea problemelor cu care ne confruntam?
Maxima de azi: Adevarata fericire o gasesti atunci cand o daruiesti.
Cel mai important eveniment din ultima perioada ce m-a marcat e legat de fumat (probabil v-am tampit deja cu subiectul asta). Am reusit sa ma las, am trecut pragul critic – sarbatorile – si ieri am facut o luna…Si totusi simt ca o parte din mine nu mai e, ma simt schilodita si personalitatea mea are de suferit. Fumatul era parte din viata mea, ma definea, mi se potrivea, iubeam gestul, tigara, fumul. Acum parca nu mai sunt eu, parca am pierdut ceva ce n-am sa mai recuperez vreodata.
E ciudat cum te impletesti cu un obicei atat de tare incat il regreti chiar daca e nociv. Dependenta e cea mai grea “boala”, in momentul in care depinzi de ceva, de cineva, de orice devii extrem de vulnerabil, lucru pe care-l urasc.
Mi-am castigat sansa la o viata mai sanatoasa, dar am pierdut una din placerile mele cele mai mari. Cu ce inlocuiesc pierderea ? pentru ca suma viciilor ramane constanta.
Abia acum realizez cat de deranjant e un “mediu toxic”. Nu mai suport mirosul de tigara in preajma mea, de unde nici nu-l sesizam, nu pot sa-l respir, ma inec, tusesc.
Cu toatea astea insa, stand in separeul de nefumatori ma simt marginalizata, blamata ca si cum as fi comis cea mai odioasa crima. Am impresia ca fiecare ma biciuie cu privirea de parca acum fac parte din alta lume…
Maxima de azi: Speranta anticipeaza, credinta nu se indoieste, iar rabdarea asteapta in liniste.
Bijuteriile sunt cele mai bune prietene ale unei femei, de unde si vorba “Diamants are a girl`s best friends”…Ne plac, ne simtim bine purtandu-le, ni le dorim, reprezinta unul din cele mai reusite cadouri pe care il poate primi o femeie…
Cum bine se stie bijuurile sunt fabricate din mai multe metale pretioase, semi-pretioase sau deloc pretioase…
Azi vreau sa ating problema bijuteriilor de aur…galben…
In clasa de mijloc aurul reprezinta avutia femeii pe cand la “bossi” e foarte usual. Azi nici verighetele nu se mai fac din aur galben, preferandu-se cel alb.
Femeile simple poarta cat mai multe inele, daca se poate pe toate degetele ca sa vada lumea ca au, cercei, lanturi si bratari – de aur sa ne intelegem. Mi se pare un comportament asemanator cu cel al tigancilor, doar ca ale lor sunt mult mai masive si arata rangul in “satra”.
Si asa incarcate cu kile de metal pretios se mira de ce le ataca hotii pe strada…pentru ca voi le cereti…Dragele mele, renuntati la opulism ca nu ajungeti mai repede nicaieri…
Maxima de azi: Banii iti pot cumpara o multime de lucruri frumoase, dar nici chiar toti banii din lume nu iti pot cumpara fericirea.
A devenit rapid conexiunea eficienta intre 2 sau mai multi oameni. Dar ce te faci cand ai treaba cu un singur om, esti pe invisible si totusi iti apar 100 de ferestre cu 1.529 de mutunasi care se scalambaie in fel si chip?
Te apuca spumele si incepi sa dai ignore in nestire, chiar daca unii din ei iti sunt prieteni. In mintea ta se instaleaza sentimentul ca toti vor sa te streseze exact atunci cand tu nu ai chef de vorba, ba mai mult ai ceva important de facut. Sfarsesti prin a inchide calculatorul de tot si pui mana pe telefon. Mult mai simplu…
Maxima de azi: Entuzismul e praful de copt al vietii. Fara el, esti la pamant; cu el, te inalti.
« Newer Posts —
Older Posts »