In primele luni de viata faci cunostinta cu lumea, cu tot ce te inconjoara.Mai apoi inveti sa vorbesti, sa mergi, sa te joci.Urmeaza literele, cifrele, desenele.In toti anii de scoala iti formezi baza culturii generale pe care o aprofundezi, daca vrei, mai tarziu.Si inveti, inveti, inveti.Te axezi pe o meserie, bine ar fi sa-ti si placa, o practici, faci bani, e ok.

Dar despre iubire cand si cine ne invata?Bineinteles, nimeni.Trebuie sa trecem singurei prin fiecare etapa, sa dam cu capul de tot ce ne iese in cale, sa ne doara si de cele mai multe ori sa nu invatam nimic din asta.Fiecare om are acceptiunea lui in ceea ce priveste dragostea, iubirea, sentimentele, loialitatea, etc si fiecare isi “ataseaza” propriului caracter ce crede de cuviinta ca i s-ar potrivi.Dar intervin situatii pentru care nu ai omolog, momente in care te pierzi si nu stii incotro s-o apuci…Atunci ce faci?Nu ai pe nimeni sa-ti spuna care e urmatorul pas.Asa ca scapi sau ramai prizonier…

“Eu de fiecare data zic ca renunt, ca vreau sa scap.Si de fiecare data nu-mi iese.Pentru ca atunci cand il vad ratiunea mea de a fi se schimba total.Cand e langa mine, nu mai sunt eu cu problemele mele, nu mai am aceleasi prioritati, nu ma mai gandesc la ce am de facut maine…

De fiecare data realizez ca mai mult decat atat n-o sa am niciodata, oricat as visa sau mi-as dori.

Totusi, de fiecare data ma inchid cu el intr-o alta lume…
De fiecare data vreau sa scap de povara acestei iubiri blestemate (stiu ca suna a cliseu), dar n-am putere.Parca ceva ma tine legata de maini, de picioare si imi intuneca mintea sa ca nu pot evada…
Stiu ca pe el nu-l pot avea.De ce sa ma multumesc cu mai putin??
Sunt atat de pretentioasa incat nimeni nu-mi e pe plac.Sau sunt orbita de dragoste?”

Ajungem la concluzia ca dragostea e singurul lucru pe care nu-l inveti nicaieri, nu iei vreun atestat si nici nu ti-o recunoaste nimeni!!!

Iar am o noapte “alba”.Nu pot sa dorm si basta!

Sper ca asta sa fie primul meu pas spre o viata de nefumator.Am fost la consultatie.Dupa ce am bajbait pe niste coridoare intortocheate s-a gasit cineva sa ma indrume spre cabinet.Ajung la usa, primesc un chestionar.Il completez si imi arunc ochii pe pereti.Vad pe o usa lipit un afis scris in franceza, noroc ca stiu limba.In partea stanga portretul unei tipe cu tigara in mana, iar din loc in loc cate un chenar cu fiecare boala provocata de fumat.In partea stanga textul incriminator.Incep sa citesc si sa asociez fiecare paragraf cu poza corespunzatoare.Cataracta-ochi, cancer-gat si plamani, riduri-frunte, carii-gura, etc.M-am cutremurat.Cred ca este singura campanie care m-a infiorat cu adevarat, pentru ca mesajele de pe pachetele de tigari ma lasa rece…Mi-a venit randul.Intru in cabinet si incepem o lunga discutie referitoare la experienta(le) mea in ale fumatului.Incep sa realizez ca-mi trebuie nervi de otel, ca in primul rand EU trebuie sa ma ajut pe mine!!Primesc niste pastile, un program de tratament si o noua programare.De azi, mai am voie sa fumez exact o saptamana.Dupa care STOP!Mi-e foarte teama ca nu voi reusi, dar stiu ca daca plec la drum cu ideea asta nu ajung nicaieri.So, multa bafta mie!Si voua, daca e cazul….

« Newer Posts — Older Posts »