Nu mai scriem!

Posted in Link-uri on November 13th, 2012 by EA

Salut! Sau sa zic what`s good a la enghlish style? Ma rog.

 Trebuie sa recunosc, de la inceput, ca mi-e foarte greu sa mai scriu in romana. Pentru ca nu prea mai gandesc in romana. Pentru ca daca aud pe strada limba noastra dulce intorc capul ca nu cumva, cine stie cum, sa-si dea seama ca inteleg. Dar sa lasam asta, o sa revin.

 Am intrat azi dupa foarte (foarte rau) mult timp pe blog. Am incercat sa scriu ceva, dar am sters tot in repetate randuri. Usor-usor o sa-mi dau drumul, numai sa am si timp.

Ce am observat cu tristete facand curatenie prin blog-roll e ca multi din cei pe care-i citeam nu mai scriu. Adica nu mai scriu demult. Cam la fel de demult ca si mine.

E ciudat cum viata asta te consuma atat de tare, iti ia orice secunda de timp liber si nu-ti mai da voie sa scrii. Ca si cum mi-aduc aminte de celebrul mIRC unde primeai ban pe cate un canal, asa acum viata iti spune “Ai ban la scris, la citit, la vizitat, la plimbat, la orice activitate culturala/sociala/personala! Numai munca! Atat ai voie!”.

E trist! Imi pare rau pentru cei care nu mai au timp sa scrie. Imi pare rau pentru mine ca nu mai am timp sa scriu. E incredibil ce sentiment de eliberare descoperi cand scrii; te cureti de atata negativism, prostie, uratenie si te incarci cu multumire, apreciere si frumos.

 

Mi-e dor sa scriu! Mi-e dor sa dau afara tot ce-mi colcaie prin minte si suflet, mai ales dupa atata amar de vreme in care doar s-a intrat si n-a iesit nimic.

O sa scriu din nou…

Oameni, scrieti!

Tags: , ,

Prin viata

Posted in Link-uri on November 13th, 2012 by EA

Lenea doare. Iti mananca trupul usor-usor. Starea asta de lene spirituala ma poarta printr-o lume pe care n-o cunosc. E o lume intr-o singura culoare: negru. Ciudat, nu? Negru e culoarea mea preferata. Dar uite ca aici nu se aplica.

 

Daca inchid ochii ma vad pe o plaja invaluita de brize, plimbandu-ma pe malul apei desculta. Nici macar nisipul ce-mi patrunde fin printre degete nu m-ar putea opri. Incep sa alerg, mai trist e ca nu stiu spre ce. Vad, undeva departe intinsa pe nisip, o forma, sau de fapt un chip. E totusi confuz si nu pot sa-l deosebesc. Intind mainile si incerc sa-l prind ca pe zmeul cu care ma jucam cand eram copila. Niciodata nu reuseam si uite ca nici acum nu-s mai breaza.

 

Undeva, dupa mult timp in care am alergat, vad un hamac. E prins intre doi copaci de pe plaja. Ce naiba or cauta copacii aia acolo? Ma indrept sfioasa cu pasi destul de repezi insa, pentru ca ma frige nisipul. In hamac un contur, de om. Apuc zdravan, dar degetele imi raman agatate in ochiurile de panza. Dezamagire, din nou. Ma intorc, plec mai departe. Continui drumul asta care ma ucide.

 

Apa isi unduieste valurile si-mi dezmiarda picioarele. Ridic ochii inspre larg. Un om si o barca. Asta e, asta trebuie sa fie salvarea mea. Inot cat pot de repede pana acolo, ma urc in barca dar…nimeni, doar 2-3 pesti uscati de arsita soarelui. Ajung la mal, uda de apa de mare amestecata cu lacrimi. N-a fost sa fie.

 

Se termina ziua, si o data cu ea si puterile mele. Unde esti?
Maine am s-o iau de la capat…

 

 

P.S.: Din cutia cu amintiri..

Tags: , , ,

I`m back! Stronger!

Posted in Link-uri on August 6th, 2012 by EA

Good! Here I am! Ready to write again…

Tags:

Words like “what love is?”

Posted in Link-uri on August 6th, 2012 by EA

Iubirea. Ce e iubirea? E oare sentimentul ala care te face sa plangi cand inca nu stii cu adevarat ce sunt alea lacrimi; ala care te face sa razi in intuncimea noptii, purtandu-ti visele pe aripi de fum ale zarilor? Sa fie oare o intoxicatie a simturilor, in special a mintii, judecatii si luciditatii? E oare o traire complexa, un amalgam de alte trairi ce oscileaza si se impletesc, influentandu-se reciproc si hotarandu-ti, in final, comportamnetul? E ca atunci cand stai pe cimentul moale; chiar daca pleci urmele-ti raman acolo? E oare exprimata prin sentimente ce sunt procese superioare emotiilor? – sentimentele sunt de lunga durata, iar emotiile sunt inferioare si trec repede. E o moara de vant spanzurata in vid? E ca un munte pe care-l urci razand si-l cobori in lacrimi? Fie oare lucrul ala care ne face multumiti cu ceea ce avem si nemultumiti de ceea ce suntem? Consta in dorinta de a oferi ce e al tau altuia si de a simti fericirea acestuia ca si cum ar fi a ta, nevrand nimic in schimb? E oare feelingul cel mai dulce si cel mai amar? Nu-i asa ca e singura “cetate” ce nu o poti cuceri cu forta?


Iubirea e oare atunci cand te simti prima femeie de pe pamant, iar el primul barbat? Un fel de Adam si Eva reloaded. Sau atunci cand lumea incepe cu voi doi, si tot acolo se si termina? Sunteti voi doi si restul lumii. Iubesti atunci cand EL este primul, ultimul si cam singurul gand care-ti cutreiera mintea sau cand simti ca dorul iti sfasie viata putin cate putin, cand parca lipsa LUI te injumatateste, te face mai sarac, mai neajutorat? Iubirea te face sa crezi ca doar langa EL poti insemna ceva?

 

P.S. : Cred ca am scris asta acum vreo 2 ani…

Tags: , ,

Din nou…Sarbatori!

Posted in Link-uri on April 20th, 2011 by EA

Ca in fiecare an, ne lovim de Sarbatori. Ca le asteptam cu drag si nerabdare sau ca nu vin in cel mai potrivit moment sunt totusi un prilej de bucurie si liniste pentru oricare dintre noi.

 

Exact asta va doresc si eu: Sa fiti linistiti, bucurosi si sa scoateti la iveala tot ce-i mai bun din voi!!!

 

Sarbatori Fericite!

Tags: ,

Excursie in timp

Posted in Link-uri on April 20th, 2011 by EA

Oxford. Si cred ca am zis tot.

 

E unul din cele mai frumoase orase din cate am vazut pana acum.

Are mirosul vechi de sute de ani, cladiri din caramizi de diferite culori, case cu balcoane de lemn vopsite in alb, turnuri si turnulete care de care mai sculptate in diverse forme, colturi, ingeri pe fatadele monumentelor, universitati pline de carti vechi, castele cu porti imense, turle luminate sau obscure, strazi inguste si intunecate (de unde la orice pas te astepti sa apara Jack Spintecatorul sau vreun vampir) dar si multa verdeata.

 

Multimea de scoli si colegii iti lasa impresia ca locul e plin de savanti si genii. Dar nu. Studentii trag de fiare, isi petrec serile prin vreun pub sau merg in nestire prin zona pietonala a orasului (care seamana teribil cu Lipscaniul nostru.)

 

E atat de plin de arhitectura incat nu te poti opri din a admira fiecare particica din fiecare cladire. Sunt uimitoare de parca sunt mereu altele si de fapt intotdeauna aceleasi. Stiluri combinate si totusi per ansamblu totul e atat de british.

 

Are altcineva alta parere??


Tags:

Ziua straini, noaptea prieteni

Posted in Link-uri on February 25th, 2011 by EA

Ziua ne provocam singuri cele mai dureroase lovituri. Ne scoatem ochii, ne injunghiem pe la spate, ne dam bate in gura. Si asta de ce? Pentru ca noi, oamenii, suntem niste fiinte nenorocite, niste animale salbatice care nu constientizeaza aproape niciodata forta atacurilor si consecintele de dupa.
Ziua ne vanam, ne asteptam la colturi invaluiti de umbre meschine, ne folosim creierul in cel mai diavolesc mod cu putinta. Tot ziua nu ne vorbim, ne prefacem indiferenti ca si cum nu ne-ar interesa, cand, de fapt, durerea ne sfasie cu repeziciunea unei secunde.


Ziua aruncam vorbe fara rost, negandite si de cele mai multe ori neadevarate, doar pentru a incerca sa ne facem dreptate, sa nu fim noi cei vinovati. Daca exista altcineva pe care sa poti da vina, de ce sa nu profiti? De ce sa nu fie posibil sa-ti inoculezi ideea de nevinovatie, sa ti-o repeti de atat de multe ori incat sa incepi si tu sa o crezi?
Ziua oamenii nu sunt oameni. Ziua faptele, vorbele, sentimentele sunt gandite si asta e cel mai rau lucru din toate.
Ziua totul este controlat de mintea fiecaruia, insa comenzile sunt gresite ducand la catastrofe care ne distrug.
Ziua suntem straini, sau si mai rau, dusmani.


Noaptea, insa, se schimba totul. Nu la 180, nici la 360 de grade; ca nu vorbim de o piramida desenata in spatiu. Se schimba total modul de actiune al oamenilor.
Noaptea, cand toate lucrurile voite nu mai exista, cand mintea e latenta si corpul relaxat devenim prieteni. Ne bagam in pat, adormim, ne luam in brate, ne pupam, redevenim oameni. Asta e momentul in care ne apropiem, in care inconstient stim ca avem nevoie unul de celalalt, ca razboiul nu duce la nimic bun.
Noaptea visam impreuna, suntem unul si acelasi, noaptea ne iubim.
Noaptea suntem mereu prieteni.

Tags: , , ,

Hello World

Posted in Link-uri on February 3rd, 2011 by EA

Stiu ca n-am mai scris demult. O sa revin., mai devreme sau mai tarziu.

Numai bine!

Tags:

La multi ani!

Posted in Link-uri on December 31st, 2010 by EA

La Multi Ani oameni buni! Sa ne “revedem” cu bine si in anul care vine.


Happy New Year!

Tags: ,

Fuck & love holidays

Posted in Link-uri on December 29th, 2010 by EA

Sarbatorile sunt, deopotriva, cele mai frumoase si cele mai urate zile din an.
Sunt urate pentru ca sunt departe de orice, aproape ca si singura, n-am niciun fel de tragere catre vreun pom de Craciun, vreo sarma sau cine stie ce colinde. Sunt frumoase pentru ca mana asta de oameni care-mi sunt aproape ma fac sa nu simt atat de puternic dorul de ce-am lasat in urma.


Nu le simt ca pe niste sarbatori specifice. Uneori nu simt decat raceala nemarginita care ma inconjoara si mi-e frig. Am inghetat de frig ce mi-e. Gandim de cele mai multe ori ca un alt inceput inseamna caldura, colorat, dulceag, insa cam de tot atatea ori ne inselam. Niciodata nu cantarim suficient de mult bilele albe si negre ca sa vedem care atarna mai greu. Si mai prost, tindem sa credem ca alea negre nu-s de fapt negre, ci gri si cu putina vointa si putere de convingere le putem face albe, sau macar alb-murdar. Gresit! Ca oricat de mult ti-ai dori asta mai e nevoie de aceleasi lucruri si din cealalta parte; care din varii motive nu prea vrea sa faca bine nici in ruptul capului. Iar orgolii, iar ambitii si niciun rezultat. Eh, noi sa fim sanatosi!


Ma gandesc ca totusi nu sunt cele mai urate sarbatori si ca se putea si mai rau.
Macar sunt in Londra. Orasul in care ma regasesc, care parca mi-e cunoscut de-o viata, singurul in care m-as pierde pe strazi in fiecare noapte fara sa-mi fie frica de necunoscut. Orasul in care cred ca pot sa fac atat de multe si totusi ma limitez neavand putere sa merg in vreo directie. Singur e cel mai greu. Iar sistemul te accepta si mai greu. O mie de hartogarii (de care inca nu m-am apucat), luni de asteptare, interviuri peste interviuri. Idei tresar din toate partile, dar puterea lipseste. Sau motivatia. Sau amandoua.

Si cel mai important:!! Sunt cu omul pe care-l iubesc si care ma trezeste la realitate cand melancolia sau gandurile mai putin placute ma napadesc.


Plecand de la gandul ca odata si odata tot va trebui sa fac ceva, si cu prietenul Fenyo care mi-a dat o idee misto (plus inca multe altele din interior), voi incepe in curand sa ma documentez pentru a le pune in aplicare cat mai repede. Deci, treaba multa, chef ceva-ceva, in rest….zero barat.


Sarbatori, ca orice alte zile din an.

Pe la voi cum e?

Tags: , ,